Ma gandeam astazi ca este 21.05.2010. Oare se intampla ceva azi? Asteptam…
Cum e viata asta…si cum se intorc rotile..si cat de imprevizibil si ciudat poate fi totul. Nici o siguranta, nici macar banala de a exista. Acum esti. Pana la sfarsitul zilei poti fi amintire.
Sunt obosita ca si cum as fi trait o eternitate. O oboseala psihica, mentala, emotionala si fizica.Aceeasi viata, nimic bun...singura, prea putin acasa cu parintii...plec...vin. Nu am prieteni...m-au uitat...si iubirea am uitat cum se simte...
Nu imi mai vine sa urlu, asa cum vroiam sa fac altadata. Acum imi vine sa tac, dar sa tac de sa nu mai auda nimeni niciodata nici macar un cuvant de la mine....