În seara asta am rămas acasă, să mă prefac intelectuală, să-mi pun ordine în gânduri. Numai că în gândurile mele e o mare dezordine…pentru că apari tu peste tot…ca un puşti impertinent care-şi azvârle picioarele cu înverşunare printre frunzele veştede toamna…
E înspăimântător cum corespunzi întocmai profilului de Mr Perfect la care am visat dintotdeauna şi care eram convinsă că nu există…pot vorbi cu tine despre tot, eşti izbitor de direct, dar reuşeşti să păstrezi lucruri nespuse … şi crezi că n-o să le văd, dar îţi rămân pe buze sau îţi umbresc colţurile ochilor…
Eşti atât de…eşti tot. Tot ce îmi doresc e să mă chemi…să mă seduci…să mă adori…să mă iei peste picior, să mă săruţi pe frunte şi să mă muşti de buza de jos când tensiunea e prea mare ca să o mai poţi suporta…mă arunci cu o viteza ameţitoare dintr-o stare în alta…acum fetiţă, în secunda următoare, femeie. Mă faci să mă simt frumoasă, dorită, puternică…Mă domini, iar supunerea nu face decât să-mi confirme cât de puternică sunt…pentru că un bărbat puternic ca tine mă vrea pe mine şi numai pe mine…
Si apoi, da, desigur, cum se întâmplă adesea, el pleca la alta, la ea...si pe mine ma lasa singura...ma uita...eu nu...