"Vreau sa privesc luna si stelele de la care noaptea isi ia ramas bun . Vreau sa le privesc indelung,pana voi descoperi ,printre ele ,chipul tau .Dupa ce-l voi gasi ,sufletul meu iti va oglindi culorile si nici o lacrima nu-ti va mai intuneca geloasa stralucire . In ochii tai imi voi oglindi sufletul ,caci culoarea lor este linistea sufleteasca.In umbra serii ,ochii tai sant leagan al viselor mele. Presimtirea,ca nu voi avea de castigat din iubirea asta ,imi este calauza,iar cand o voi face sa rasune in acordurile tristetii mele pline de iubire ,pentru a zugravi cresterea si domolirea flacarii ei ,atunci ea -presimtirea- la randul ei ,ma va consola. Ea - tristetea iubirii mele - care asemeni unei mari nesfarsite ,poarta in rostogolirea valurilor ei ,toate melancoliile dezlantuite ,pana ce acestea ,purificate, vor tasni din valuri ,ca o scanteie. Gandeste-ma intelegand natura mea ,iar aceasta te va inconjura si te va atinge mereu ,pana ce sufletul tau ,va invata sa se avante spre inalturi ,in propria-i bucurie ,urmate de un alai de sunete de iubire. Gandeste-ma caci nu-mi doresc ceva mai frumos decat ca gandurile mele sa se opreasca la stralucirea ochilor tai misteriosi;iar sufletului meu nu-i doresc o mai mare inaltare , decat cea purtata de pasiunea ta . Nu conteaza de cersesti sau traiesti bine. Numai cel ce are o inima , gata oricand sa ofere bunatate ,sa primeasca iubire ,numai acela-i bogat. Unde se afla bogatia?Nu pe Pamant. Stralucirea soarelui e aur curat .Amurgul e rubin ,dar "iubirea" este totul. Pamantul insa nu este totul ,caci prea putina iubire incape-n el. De-abia in ea isi gaseste si el rostul . La miscarea provocata de respiratia ta , mi-as pune sluga sufletul . Incredinteaza-mi secretele sufletului tau; revarsa asupra mea ,toate fanteziile tale-le voi primi si aprecia-,caci fiinta mea se deschide pentru tine, asemeni unei guri insetate , spre a primi licoare Dionisiaca. Sufletele mari , sant putine,iar a le atinge cu toata puritatea este un privilegiu, rezervat doar catorva. Ce mult mi-asi dori sa daruiesc forta natiunilor tale ;astfel ele sa devina lege pura , in fata careia orice absurbitate sa esueze. Uneori ma cuprinde indoiala; imi pare ca tot ce intuiesc frumos si bun pentru tine , se va risipi in vant. Stau si ma intreb in singuratate : de ce ? nu exista o alta cauza ,decat ca m-ai ametit si ai dezlantuit asupra mea flacari . Franghiile monstruoase , cu care ma simt legata , nu sant decat o panza de iubire . Ma tem sa fac vreo miscare , pentru a nu rupe intreaga plasa tesuta din pasiunea -pe care nu vreau s-o destram."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu