hm...

Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; pentru ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani...... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; pentru ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Trebuie sa învete ca dureaza doar
câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi....

Fericirea...

Frumosi sau urati, prosti sau destepti, norocosi sau ghinionisti, intre
doua certitudini - nasterea si moartea - suntem in stare sa renuntam la multe
idei si la o droaie de idealuri, dar, pitita undeva in suflet, pastram nebiruita
aspiratie spre fericire. Oricum, cu totii ne consideram niste candidati, posibili
alesi la acelasi scrutin al destinului. Sperand... Sperante ni se vand cu tona,
iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Ne mintim la randu-ne cat ne tin puterile,
tragand nadejde ca macar o data, una singura, fericirea sa-si arunce ochii si
asupra noastra. Desi ea nu prea are obiceiul asta, noi, condamnatii la viata,
cutrierand prin lume intr-o doara, o tot pandim. Ne autoamintim. E poate cea mai
frumoasa inchipuire plasmuita de mintea noastra, o umbra propice la care ne
adapostim, cand in moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul
nostru intre doua certitudini...