Fericirea...

Frumosi sau urati, prosti sau destepti, norocosi sau ghinionisti, intre
doua certitudini - nasterea si moartea - suntem in stare sa renuntam la multe
idei si la o droaie de idealuri, dar, pitita undeva in suflet, pastram nebiruita
aspiratie spre fericire. Oricum, cu totii ne consideram niste candidati, posibili
alesi la acelasi scrutin al destinului. Sperand... Sperante ni se vand cu tona,
iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Ne mintim la randu-ne cat ne tin puterile,
tragand nadejde ca macar o data, una singura, fericirea sa-si arunce ochii si
asupra noastra. Desi ea nu prea are obiceiul asta, noi, condamnatii la viata,
cutrierand prin lume intr-o doara, o tot pandim. Ne autoamintim. E poate cea mai
frumoasa inchipuire plasmuita de mintea noastra, o umbra propice la care ne
adapostim, cand in moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul
nostru intre doua certitudini...