Se pare ca te aud din ce in ce mai profund. Si tot odata te si simt.Simt cum imi atingi obrajii, cum buzele tale moi si dulci imi saruta pielea, cum imi soptesti vorbe dulci.Iti simt buzele tot mai aproape de ale mele, le simt la fel de dulci si de apasatoare.Sunt acele buze care lasa saruturi de neuitat.Si nu uit.Nu uit ca a fost odata, asa cum incep toate povestile..a fost odata o poveste a noastra. Soare, zambete, alei, bancuta verde..care e tot acolo, la fel de simgura. Eram ca doi copii, fara griji.Ne tineam in brate si ne vorbeam, ne imparteam dragostea, dar acum se schimba tot. Nu te mai aud, nu te mai simt, nu mai esti langa mine, iar mirosul tau se indeparteaza.Imi e dor. Ma trezesc si vad in jur alb si o oglinda uriasa.Acolo sunt doar eu, iar tu...esti departe.Imi voi pune intrebarea: De ce te visez? De ce te simt mereu, iar dintr-o data dispari?!Ramai cu mine,te rog!
*
Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor, ci in cunoasterea perfecta a lor !!!
vineri, 9 iulie 2010
stay...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
as ramane, dar trebuie sa vrei si tu....
RăspundețiȘtergeredragutz ce ai scris,
dragutze randuri...
dragutz joc de cuvinte,
dragutz e tot la tine...
nu doar scrisul si visul sta in fata,
fapta e stapanul vointelor din ceata...
in joc este auzul si vazul si mirosul,
atingerea, gandirea....
psihicul, al nostru...
si nu as inchide acuma polemica in versuri,
un monolog, posibil....
un iubitor de stihuri...
in vremuri doar condeiul,
se plimba, aivea...
dand nastere in vremuri
de manuscrise-n graba...
( Cosmin O. )