Mi-e frica de viata... Mi-e frica ca poate vreau prea mult, si sa nu raman la sfarsit cu nimic. Mi-e frica de Dumnezeu, ma sperie viitorul. Mi-e frica de : be on my own....de drumurile pe care ma va duce viata. Mi-e frica sa tip cat pot eu de tare...ca pe tine te vreau si nu ma intereseaza diferenta dintre noi! Mi-e frica de mine, de sentimentele mele, de gandurile mele. Mi-e frica de tine...mi-e frica sa te iubesc...copil mic si prostutz! Nu vreau sa sufar. Vreau sa ma tii in brate si sa ma protejezi, sa uit de probleme in bratele tale. Am nevoie sa ma tii in brate.Mi-e frica de probleme, de infruntat probleme mai bine zis... Nu vreau sa ma maturizez. Nu vreau sa fiu mare.Vreau sa zambesc, sa rad, sa iubesc, sa traiesc, dar nu am timp. Sunt prea ocupata cu hranirea aparentelor din care sunt formata si vazuta zi de zi si cu ignorarea trairilor din pricina carora ma sufoc, care ma consuma incetul cu incetul. Deja m-am sufocat. Prea multa sinceritate. Prea multi " Mi-e frica". Nu vreau sa imi mai fie frica. Sunt o fricoasa. O lasa. O slaba. Nu am putere sa ies din starea asta. Nu am putere sa cred in mine, sa am incredere ca voi reusi, ca maine va fi mai bine. Simt ca ma mint singura. Nu cred ca este un gram in mine de vointa si de hotarare. Sunt indecisa de cele mai multe ori, ma las influentata de altii. Nu pot sa fiu altfel. As vrea, dar nu reusesc. Nu vreau sa raman singura.Nu vreau sa plang din cauza ta, dar totusi mi-e dor de tine....copil mic...te vreau pe tine in viata mea...simt ceva special in suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu