Zgomotul pasilor mei pe trotuarul umed, inima batandu-mi mai tare si vantul care imi mangaie fata ca atingerea unor aripi de inger. Si brusc ma opresc si privesc in urma-mi. Ma uit si nu vad nimic, decat lumini difuze, oameni goi si strada de-abia atinsa de picaturile de ploaie. Incerc sa ma rup de tot ce simt, dar nu pot pentru ca inevitabil gandul imi fuge la tine. La cel pe care il caut cu disperare si pe care nu l-am gasit inca.Continui sa merg spre casa cu aceeasi neliniste in suflet, si ma gandesc daca vreodata te voi intalni.
Ma intreb daca si tu inchizi ochii noaptea si lasi aerul sa-ti mangaie fata gandind ca sunt eu. Ma intreb daca uneori, poate inconstient, mergi pe straga si ma cauti cu privirea printre atatea figuri…De multe ori ma rog in soapta ca tu sa ramai acelasi, ma rog ca Cerul sa ne permita sa ne intalnim si ma rog ca drumul spre tine sa nu fie prea lung si greu.
Promit ca atunci cand te voi intalni sa iti daruiesc iubirea mea neconditionata, sa-mi deschid sufletul asa cum nu am facut cu nimeni, si sa nu ma folosesc de nicio arma ascunsa pentru a te cuceri….pentru ca in definitiv totul se rezuma in a ne privi in ochi, nu-i asa? Promit sa mi te daruiesc fara niciun fel de joc stupid, ci doar asa cum sunt eu!
Intr-o zi te voi privi in ochi si voi sti ca doar tu esti cel caruia trebuie sa ii soptesc: Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu