Speranta...

Ce faci cand vezi ca viata ta nu e chiar asa cum credeai si realizezi ca ai prea putine din tot ce iti doreai ? Iti amintesti ce visai, prin ce ai trecut…tot ce a fost. Fa ce-i de facut, acum, cat timp mai are rost! Se intampla uneori sa ne traim propriile vise… Si avem nevoie de speranta. Se zice ca speranta moare ultima (dar lesina prima). Este un sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei actiuni, in realizarea unei dorinte. Speranta este de fapt luminita de la capatul tunelului. Este locul catre care ne indreptam si in care ne dorim sa ajungem. Este visul pe care incercam sa ni-l indeplinim. Este acel maine pe care-l asteptam cu nerabdare, gandindu-ne ca va fi mai bun decat ziua de azi sau decat cea de ieri. Este promisiunea pe care ne inchipuim ca ne-a facut-o viata si numaram clipele si pasii pana la indeplinirea ei. Ca si cand viata ne-ar fi datoare cu ceva. Ca si cand cineva din lumea asta ne-ar fi dator cu ceva. Ca si cand totul trebuie sa se termine cu bine intotdeauna. Dar tocmai in asta consta frumusetea visului nostru, in faptul ca noi chiar credem in el si suntem convinsi ca meritam acest dar. Si poate din cauza asta il si primim, de cele mai multe ori… Trebuie sa avem incredere in acel licar de speranta…