Liniste...

De multe ori simt sentimentul de a-mi dori sa ma transform…in liniste. Iar acum, asta imi doresc : sa pot sa ma transform in liniste. Sa fie totul tacere. As vrea sa ma pot cuibari in sufletele oamenilor… As intra, sub forma de acalmie, in trupurile lor. As vrea sa intru adanc in mintile lor si sa le pot opri gandurile. As curge prin venele lor si le-as incetini bataile nebune ale inimii. Le-as sopti liniste in urechi… As vrea sa pot atinge cu liniste. As vrea sa fiu atinsa de liniste. Am nevoie…de liniste interioara! De unde vine linistea interioara ? Vine din “straturile” cele mai profunde ale subconstientului nostru. Linistea este permanent prezenta in fiinta noastra, dar noi nu avem timp sa o observam, sau poate nu putem. Cu totii avem nevoie de tacere, de tihna, de seninatate… Trebuie doar sa fim ajutati, uneori / de cele mai multe ori. Daca ar fi fost vara si ar fi plouat, as fi iesit in ploaie. Picaturile m-ar fi linistit. Mi-ar fi calmat zbuciumul…