back :P

Scurt moment de pierdere. S-a dus. Ei bine, de azi revin.

M-ai uitat???

Disparusei. Pur si simplu disparusei. Departe, foarte departe de orizontul meu. Chiar am crezut ca m-ai uitat definitv, ca ai uitat cat de important esti pentru mine. Am crezut cand mi-ai spus ca o sa ne mai vedem decat peste cateva luni…Iar de cand ai disparut eu am intrat intr-o stare de amorteala teribila. Nimeni nu ma credea cand le spuneam ca este din cauza ta. Dar tu stii asta. Tu stii pentru ca ai fost mereu langa mine seara...Mi-a fost dor de tine!

Astazi am zambit din nou. Dupa atata timp, am zambit din nou. Nu m-ai uitat! Stiam eu ca nu m-ai uitat!Ultimele zile au lasat urme adanci pe geamul ce ne desparte, urme de lacrimi izvorate din ochii norilor de noapte.

A fost un vis...o speranta....offff n-ai venit...

Promit sa te astept in fiecare zi cu aceeasi nerabdare.

Vreau sa cred ca vei veni...au trecut lunile....iar tu...mi-ai promis...te-am crezut....ai uitat cand spuneai:"te voi cauta, sper sa nu fie prea tarziu"

M-ai uitat.....?

Elenaaaaaaaaaa

Dj Project feat. Giulia - regrete

Locul meu special...acasa...

Mai e putin si ne vedem din nou.Mi-e dor de tine... Mi-e dor de iarba aceea verde si proaspata, de padurea deasa in care ma pierdeam atunci cand vroiam sa fiu singura, de flori, de oamenii aceia batrani ce ma privesc mereu cu ochi blajini si ma intreaba de fiecare data: "Cati ani ai?", "A cui esti?"...Mi-e dor de paraul in care ma scaldam cand eram mica si de lanurile de porumb si de grau in care ma pierdeam mereu cand incercam sa gasesc drumul spre casa.Mi-e dor de traditiile pe care oamenii inca le respecta, de mesele la iarba verde, in livada si de legumele proaspat culese din gradina.Stii ca aerul tare ma face sa ma simt bine. Mirosul acela al naturii pure, covorul de frunze uscate pe care imi place sa merg desculta si curcubeul... La tine mereu apare curcubeul dupa ploaie.Stiu ca ne despart multi kilomeri si tocmai de aceea am invatat sa te pretuiesc asa mult, caci ne vedem atat de rar...Dar nu conteaza... cateva zile petrecute cu tine imi dau suficienta energie sa mai rezist inca cateva luni...cand ne vom reintalni. Inca o luna, doua, si apoi altele... Stii tu...

Prietenie

Prietenie - un cuvant atat de simplu dar cu enorm de multe implicatii emotionale. Auzi orice om spunand "prietenul meu cel mai bun este... sau prietenul meu cel mai bun face...".

Tu esti prietenul cel mai bun al cuiva? Tu ai un prieten bun? Oare te-ai gandit vreodata cat de important poti fi pentru cineva daca esti langa el atunci cand are nevoie? Probabil ca si tu ai simtit nevoia, cel putin o data in viata, sa ai pe cineva alaturi. Din punctul meu de vedere, un prieten bun este acea persoana in care ai intotdeauna incredere, persoana care e dispusa sa iti fie mereu alaturi in momentele grele dar si atunci cand esti fericit, prietenul cel mai bun trebuie sa iti dea sfaturi
atunci cand ai nevoie de ele, sa stie sa te asculte si sa te sprijine. Prietenul tau cel mai bun are mereu incredere in tine, nu se supara pe tine si nici nu te dezamageste. Prietenul tau cel mai bun te accepta asa cum esti si nu te condamna niciodata cand gresesti.

Prietenie - nu incerc sa dau o definitie... oricum nu cred ca acest cuvant se poate defini. Prietenia e un sentiment, cateodata o stare de spirit caci te simti bine atunci cand stii ca cineva te pretuieste si are nevoie de tine. De cate ori ai plans pentru ca l-ai vazut pe prietenul tau plangand? De cate ori te-ai bucurat din inima pentru reusitele prietenului tau?

Avem posibilitatea sa ne alegem singuri prietenii si ar trebui sa profitam de acest lucru. Din pacate, nu putine sunt momentele in care ne incredem in oameni care mai apoi, ne dezamagesc. Dar sa nu ne descurajam. Sunt sigura ca si tu poti avea un prieten bun (daca nu l-ai gasit deja, cu siguranta el exista si abia asteapta sa te cunoasca) si, in acelasi timp, sunt sigura ca tu poti fi persoana care poate alina un suflet dezamagit.

Si ca o concluzie: "Fii intotdeauna ceea ce esti, iar daca acest lucru nu este deajuns pentru cineva, acel cineva nu este deajuns pentru tine!"

... iar pentru prietenii mei: Multumesc ca existati

Nu ai de ce !!!

De ce sa urasti cand poti sa iubesti?

De ce sa plangi cand poti sa zambesti?

De ce sa zbieri cand poti sa soptesti?

De ce sa minti cand poti sa fii sincer?

De ce sa lovesti cand poti sa mangai?

De ce sa fii singur cand poti avea prieteni?

De ce sa suferi cand poti fii fericit?

De ce sa ignori cand poti da importanta?

De ce sa renunti cand poti sa lupti?De ce... ???

repaus

Vreau sa merg acolo unde ploaia este calda, unde soarele ma incalzeste placut, unde vantul ma mangaie tandru si imi ininfioara pielea.

Vreau sa merg acolo unde e liniste si mult aer curat, acolo unde curcubeul straluceste chiar daca nu ploua.

Vreau sa alerg desculta pe covorul gros de iarba si sa beau apa din izvorul de la poalele muntelui.

Vreau sa ascult povestile micilor vietati din jurul meu si sa numar inelele unui copac ce tocmai a fost taiat.

Vreau sa vad cum norii iau forme ciudate pe cerul atat de albastru si cum soarele se ascunde din cand in cand, timid, in spatele lor. Probabil si-a dat seama ca il admir...

Vreau sa privesc noaptea cerul plin de stele si sa-mi aleg "steaua mea", s-o rog sa ma invete si pe mine sa stralucesc noaptea.

Vreau sa ma pierd in oaza de verdeata si sa-mi fac o coronita din flori de camp...

???

Priveste in jurul tau si spune-mi ce vezi!
Da, e exact asa cum banuiam:
- Oameni prea grabiti – nu ai cu cine sa te plimbi;
- Oameni surzi – nimeni nu te aude cand strigi dupa
ajutor;
- Oameni obositi – nimeni nu te sprijina
cand nu mai poti sa mergi mai departe;
- Oameni agitati – nimeni nu te poate calma;
- Oameni indiferenti – nimeni nu tine cont de sentimentele tale;
- Oameni tristi – n-are cine sa te inveseleasca;
- Oameni nervosi – mai bine lasa-i in pace;
- Oameni egoisti – n-ai cu cine sa imparti bucuriile.

Asa sunt toti, dar eu voi supravietui. Voi dovedi tuturor ca pot sa fiu vesela, fericita, indragostita, haioasa, dulce, prietenoasa, optimista… Am incredere in mine!!!

iluzie

Nu ma lupt cu timpul pt ca nu ar exista invingator. Prefer mai degraba sa ii inteleg formele, sa vad lumina prin prisma lui. Imi acopar ochii si vad ticaitul. Nicio imagine nu ramane netransformata, nicio idee nu ramane netrecuta prin clepsidra. Avem sansa de a profita de viata cat firele de nisip nu au trecut inca prin stramtatura de sticla, odata ajunse jos totul se termina. Nimic nu ne garanteaza ca o putem lua de la capat, aici incepe si se termina libertatea. Pereti de sticla, vointe si iuluzii.Ceasul meu ticaie in continuare, mi-e frica sa clipesc pt a nu-l face sa sune. Si atunci prefer sa nu
mai privesc. Inchid ochii si adorm.

stay...

Se pare ca te aud din ce in ce mai profund. Si tot odata te si simt.Simt cum imi atingi obrajii, cum buzele tale moi si dulci imi saruta pielea, cum imi soptesti vorbe dulci.Iti simt buzele tot mai aproape de ale mele, le simt la fel de dulci si de apasatoare.Sunt acele buze care lasa saruturi de neuitat.Si nu uit.Nu uit ca a fost odata, asa cum incep toate povestile..a fost odata o poveste a noastra. Soare, zambete, alei, bancuta verde..care e tot acolo, la fel de simgura. Eram ca doi copii, fara griji.Ne tineam in brate si ne vorbeam, ne imparteam dragostea, dar acum se schimba tot. Nu te mai aud, nu te mai simt, nu mai esti langa mine, iar mirosul tau se indeparteaza.Imi e dor. Ma trezesc si vad in jur alb si o oglinda uriasa.Acolo sunt doar eu, iar tu...esti departe.Imi voi pune intrebarea: De ce te visez? De ce te simt mereu, iar dintr-o data dispari?!

Ramai cu mine,te rog!

miss u...

Astăzi m-am învârtit ca o rătutită printr-un aşa numit ''labirint''. Ai idee ce labirint? Stai că ştiu răspunsul: HABAR N-AI! Prea uşor de ghicit.Tipic. Un labirint al timpului mă. Unde caut disperată o portiţă să ajung la tine. Şi tot timpul dau peste rahaturi, în nici un caz de tine. Dar mereu mă iau după fumul ţigării tale şi tu tot nu eşti. Parcă o faci din adins. E unul din jocurile tale, nu? Ştiu că îti place să mă amăgeşti sau să mă faci sa fiu suparată pe tine, pentru că nu ţine mult. Pe tine nu am cum să mă supăr. Şi mereu uit când sunt sau trebuie să fiu bosumflată. Mă faci să râd şi să mă pui să mă gândesc la stupidul joc plăcut de tine. Dar acum nu mai are rost.
Am să te găsesc eu.
Ahh, stai! Mi-am pus în gând ca în seara asta să te visez. Şi te voi iubi şi te voi atinge cu toată pasiunea mea, iar căldură mâinilor tale să mă cuprindă fără să îţi simt atingerea. O să dansăm lipiţi unul de celălalt, iar buzele noastre să rămână mai încleştate ca oricând. Să îţi simt respiraţia în ceafa mea şi ritmul inimii tale cât mai accelerat. Am să-ţi muşc buza inferioară atât de uşor şi am să mă joc cu ea toată noaptea. Îmi dai voie nu?Sunt sigură că da.
Te aştept la noapte în visul meu

"În rai fără tine, e moarte, e gheaţă! Si-n iad lîngă tine e bine, e viaţa!" (Nicolae Vacarescu)

Aşa este şi pentru mine. Pentru că unde nu eşti tu, nu este culoare sau cel puţin eu nu o văd. Unde nu eşti tu nu simt nici un miros. Iar eu vreau mirosul tău dulce înapoi! Şi parcă şi pe unde ai trecut, nu ţi-au mai rămas paşii. Însă fac acelaş traseu zilnic. Îţi urmez cursul paşilor, pentru că vreau să îmi aduc aminte mereu de tine şi să ştiu că te am lângă mine mereu, că îmi eşti aproape...chiar dacă tu rămâi doar o fantasmă a trecutului meu. Şi aş fi dat orice ca tu să nu fiu în prezent. Vreau să am puterea de a opri timpul. Şi dacă aş putea, l-aş opri atunci când mă ţineai strâns în braţe şi nu mai vroiai să îmi dai drumu. Când îmi sărutai fruntea sau îmi conturai cu degetele faţa, prinzându-mi-o în palme şi sărutând-o ca şi cum ar fi ultima oară. Acum îmi este frig şi nu mai am glas şi nici suflare. Nu mai are cine să mă strângă în braţe cum o făceai tu, să mă încălzeşti cu respiraţia ta, să îmi fredonezi cântece de care eu nu aveam
habar...

Am să stau şi am să mă uit prin fiecare persoană, până am să te văd pe tine, iar atunci, îţi voi zâmbi...

21.05.2010

Ma gandeam astazi ca este 21.05.2010. Oare se intampla ceva azi? Asteptam…
Cum e viata asta…si cum se intorc rotile..si cat de imprevizibil si ciudat poate fi totul. Nici o siguranta, nici macar banala de a exista. Acum esti. Pana la sfarsitul zilei poti fi amintire.
Sunt obosita ca si cum as fi trait o eternitate. O oboseala psihica, mentala, emotionala si fizica.Aceeasi viata, nimic bun...singura, prea putin acasa cu parintii...plec...vin. Nu am prieteni...m-au uitat...si iubirea am uitat cum se simte...
Nu imi mai vine sa urlu, asa cum vroiam sa fac altadata. Acum imi vine sa tac, dar sa tac de sa nu mai auda nimeni niciodata nici macar un cuvant de la mine....

hm...

Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; pentru ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani...... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; pentru ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Trebuie sa învete ca dureaza doar
câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi....

Fericirea...

Frumosi sau urati, prosti sau destepti, norocosi sau ghinionisti, intre
doua certitudini - nasterea si moartea - suntem in stare sa renuntam la multe
idei si la o droaie de idealuri, dar, pitita undeva in suflet, pastram nebiruita
aspiratie spre fericire. Oricum, cu totii ne consideram niste candidati, posibili
alesi la acelasi scrutin al destinului. Sperand... Sperante ni se vand cu tona,
iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Ne mintim la randu-ne cat ne tin puterile,
tragand nadejde ca macar o data, una singura, fericirea sa-si arunce ochii si
asupra noastra. Desi ea nu prea are obiceiul asta, noi, condamnatii la viata,
cutrierand prin lume intr-o doara, o tot pandim. Ne autoamintim. E poate cea mai
frumoasa inchipuire plasmuita de mintea noastra, o umbra propice la care ne
adapostim, cand in moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul
nostru intre doua certitudini...

.

"Vreau ca muzica...sa fie atat de tare...incat sa imi acopere gandurile, sentimentele...si tristetea...vreau sa plec...undeva...nu neaparat departe.

Vreau doar sa plec...sa uit !

Mi-ai dat speranta...

Si in sfarsit mi-a spus!

In sfarsit , raze de speranta si-au creat o carare deziluzionata prin inima ta, aprinzand felinarele sufletului tau.
Eu sunt acel pelerin, mereu in lupta cu durerea din tine. Eu sunt acel pictor ce
imortalizeaza picaturile strecurate printre petalele de matase alba ale
trandafirului rosu din mainile tale.Eu rup petalele si eu replantez amintirea.
Nu esti un gradinar atent….

Eu chem ploaia si tu te ascunzi de ea.

Eu te rechem in lumea copilariilor, iar tu imi faci semne de adio din trenul
maturitatii…

Stai!

Asculta-ma ! vei realiza ca totusi am dreptate.

Nu ti-ar placea sa planga natura in ochii tai, iar tu numai sa ii oferi fata ta?...???

Nu ti-ar placea ca vantul sa adie suparat in parul tau, iar tu sa dansezi pe ritmul
lui?

Nu ti-ar placea sa ii lasi pe ceilalti sa isi continue drumul, calcand pe
urmele dusmanilor bucuriei, in timp ce tu pictezi cu toate culorile vantului?

Nu ti-ar placea sa iesi din tiparul vietii asteia in care inevitabil este aruncat
fiecare dintre noi??

Nu ti-ar placea sa iubesti? Sa iubesti cu zambet si atingere …desi nu iti sunt readuse.Sa zambesti la demonii din sufletul lor si sa le cobori intr-un izvor ingerii.

Nu ti-ar placea sa devina ei ingeri in viata ta, iar pe tine, demon razvratit sa te salveze?

Nu ti-ar placea sa ii salvezi tu numai pentru ca apoi sa fii salvat? Sa iubesti numai pentru a fii iubit?

Sa iti deschizi sufletul numai pentru ca acolo este cineva care sa citesca inauntrul
tau?

Sa plangi numai pentru ca stii ca va veni langa tine sa iti streaga
lacrimile?

Sa fii TU fara sa te temi de ei?
Stiu ca da…

Mi-e frica si sa visez la tine....

Mi-e frica de viata... Mi-e frica ca poate vreau prea mult, si sa nu raman la sfarsit cu nimic. Mi-e frica de Dumnezeu, ma sperie viitorul. Mi-e frica de : be on my own....de drumurile pe care ma va duce viata. Mi-e frica sa tip cat pot eu de tare...ca pe tine te vreau si nu ma intereseaza diferenta dintre noi! Mi-e frica de mine, de sentimentele mele, de gandurile mele. Mi-e frica de tine...mi-e frica sa te iubesc...copil mic si prostutz! Nu vreau sa sufar. Vreau sa ma tii in brate si sa ma protejezi, sa uit de probleme in bratele tale. Am nevoie sa ma tii in brate.Mi-e frica de probleme, de infruntat probleme mai bine zis... Nu vreau sa ma maturizez. Nu vreau sa fiu mare.Vreau sa zambesc, sa rad, sa iubesc, sa traiesc, dar nu am timp. Sunt prea ocupata cu hranirea aparentelor din care sunt formata si vazuta zi de zi si cu ignorarea trairilor din pricina carora ma sufoc, care ma consuma incetul cu incetul. Deja m-am sufocat. Prea multa sinceritate. Prea multi " Mi-e frica". Nu vreau sa imi mai fie frica. Sunt o fricoasa. O lasa. O slaba. Nu am putere sa ies din starea asta. Nu am putere sa cred in mine, sa am incredere ca voi reusi, ca maine va fi mai bine. Simt ca ma mint singura. Nu cred ca este un gram in mine de vointa si de hotarare. Sunt indecisa de cele mai multe ori, ma las influentata de altii. Nu pot sa fiu altfel. As vrea, dar nu reusesc. Nu vreau sa raman singura.Nu vreau sa plang din cauza ta, dar totusi mi-e dor de tine....copil mic...te vreau pe tine in viata mea...simt ceva special in suflet!

Incerc...nu cedez!

Aprope ca pot vedea

Visul pe care il visez

Este o voce din capul meu care imi spune

"Niciodata nu o sa reusesti"

Fiecare pas pe care il fac

Fiecare miscare ma face sa ma simt

Pierduta si fara directie

Increderea incepe sa ma paraseasca

Dar eu...

Eu trebuie sa continui sa incerc

Trebuie sa imi tin capul sus

Mereu va fi un alt munte

Mereu o sa vreau sa il fac sa se miste

Mereu va fi o lupta

Cateodata va trebui sa pierd

Nu este vorba despre cat de repede ajung acolo

Nu este vorba despre ce asteapta in cealalta parte

Este urcusul

Luptele pe care le infrunt

Sansele pe care le am
Uneori ma doboara ,nu ma dau batuta

Durerea o stiu

Dar acestea sunt momentele pe care

Mi le voi aminti mereu

Trebuie doar sa continui sa merg

Si eu...

Eu trebuie sa fiu puternica

Doar sa le dau deoparte.....

...................

Imaginati-va o lume in care toti am trai cu aceeasi pasiune, in care ne-am darui sufletul in fiecare zi, in care am adormi seara de seara franti de oboseala, dar cu zambestul pe buze. Poate ca nu va puteti dedica viata cu atata pasiune, dar incercati macar sa pastrati doar cateva clipe din zi ca sa traiti exact asa cum simtiti, sa faceti exact ceea ce va dicteaza inima. Nu neglijati lucrurile care va fac fericiti! Alegeti, pe cat posibil, implinirea sufleteasca in locul celei sociale.( 121.ro )

Ce simt...

Sunt amintiri ... care iti chinuie sufletul... pentru ca stii nu le mai poti avea... poate atunci nu le puteai aprecia la adevarata lor valoare... De ce s-au pierdut ?

Stiu ca timpul trece, crestem.... dar e asa de dureroasa aceasta crestere. Cu cat suntem mai mari, cu atat si problemele sunt din ce in ce mai mari.

Miss u...

Ati simtit vreodata ca spunand ceva cu voce tare, parca se adanceste acel sentiment in voi? Eu asta simt tot timpul ... si de cele mai multe ori, prefer sa nu mai spun nimic si ma inchid in mine. Si azi e o zi din aceea... cand nu stiu daca sa spun ce simt .... sau sa tac in continuare...

Stiu doar ca mi-e dor de el... si nu e deloc bine. Ma gandesc intruna la el...pana si in vise imi apare.... Tot timpul patesc asa. Cand imi place si mie de cineva mai mult, el e indragostit de alta. Oare e ceva cu mine? E frustrant....

O noua zi...

Cred ca am uitat cum e sa traiesti... Am uitat de lucrurile care imi faceau placere acum cateva luni, sau poate saptamani. Mi-am inchis sentimentele undeva in suflet si incerc sa le acopar cat de des pot... daca mi le-as deschide, mi-as da seama probabil cat de prost merg lucrurile, si ce inseamna cu adevarat sa te maturizezi, sa cresti... sa constati ca oamenii vin si pleaca fara nici sa iti spuna...

Ma doare cand vad ca unii prieteni pe care ii consideram "for a lifetime" se indeparteaza si eu nu am ce face pentru a evita lucrul acesta. Dar viata isi urmeaza cursul firesc.... nothing lasts forever.

Si revenind la viata cea de zi cu zi, am gasit un fragment dintr-o carte care mi-a placut foarte mult...

"Sa-ti spun drept, ma scoate pur si simplu din fire uniformitatea cu cenusiul ei exasperant.Am impresia ca din cauza ei viata curge pe langa mine, fara s-o traiesc. De aceea ma straduiesc din rasputeri sa deosebesc zilele, ca sa nu mai semene una cu alta. Fiindca orice zi este o existenta in mic si, daca ar fi dupa mine, n-as masura viata noastra in ani, ci in zile. Prefer, din cand in cand, cate un necaz sau chiar o micuta nenorocire decat o fericire continua, care devine, pana la urma , plicticoasa. Cred ca e destul de greu sa realizezi un asemenea stil de viata, dar simt ca sunt obligata fata de mine, fiinta mi-o cere imperios, pentru ca se vrea aparata, tine sa calce pe pamant cat mai sanatos... Moartea , cand vine, nu te intreaba daca ti-ai trait bine viata. Indiferent daca ai trait-o bine sau rau, putin sau mult, cu rost sau fara rost, trebuie s-o parasesti. Si acest act ireversibil e cea mai formidabila grozavie a existentei noastre."
(Mihail Drumes, "Scrisoare de dragoste")

Si cand ma gandesc ca maine trebuie sa o iau de la capat...

Esti pionul de sah!

de ce te incapatianezi? de ce nu te maturzezi odata?
zilele trec si nu inveti nimic…
la naiba cu dorintele tale stupide…
de ce nu inveti ca nu e nu, si niciodata nu va fi da..
ca negrul e negru, albul e alb si griul nu exista decat in lumea ta!!!
prostii de copil.
cerul nu e intotdeauna senin iar daca e, nu te bucura prea mult.
norii sunt pe aproape…
trezeste-te!
degeaba plangi, degeaba iti ascunzi lacrimile…nu iti folosesc la nimic. la nimic!
lumea asta e satula de …. e satula de lacrimi….si tu ar trebui sa fii!
hai, sus! gata cu joaca..inca un pas, inca unul si poate o sa uiti
o sa uiti ce ai dorit…o sa uiti ce ai visat…
inca un pas si o sa traiesti intr-o lume de sah….
in care tu nu esti decat pionul deciziilor altora
poate chiar si ale tale.
esti in prima linie,
pe alb sau negru....

Adam Lambert - what do you want from me

Minciuna e in codul lor genetic...

Pentru bărbaţi a spune adevărul nu e o opţiune. Niciodată. Te vor minţi despre câţi ani au, ce facultate au făcut, ce maşină conduc, ce job minunat au şi apoi vor trece la capitolul lucrurilor MARI pe care le posedă: listă de foste prietene, salariu, apartament şi, desigur, o mare poftă de mâncare, o mare lipsă de timp pentru tine şi o mare nevoie de înţelegere şi toleranţă pentru marile lor mofturi.
După ce te manifeşti suficient de fraieră încât să crezi toate astea şi dispusă să-i fii sclavă, începe şirul de minciuni pentru a menţine relaţia: unde a fost, cu cine, de ce, totul are o explicaţie logică, deci e inutil să o ceri, dar fiindcă el se simte extrem de generos în gestiunea informaţiilor despre viaţa voastră privată, îţi va împărtăşi whereabout-urile dumnealui în timp ce tu te străduiai să-i menţii mâncarea caldă, după ce ţi-ai petrecut două ore în bucătărie şi apoi una în baie ca să scapi de mirosul de bucătărie. Dar ce mai contează toate astea, acum că el e în sfârşit acasă şi poate să se uite în linişte la tv? Şi bineînţeles că nu-i e foame, că a mâncat cu prietenii. Tu te prefaci ca e bine si taci.... Îţi va spune că nu ştia că va dura atât. De fapt, îi era jenă să te sune de faţă cu băieţii şi să-ţi spună, pentru că apoi râdeau ăia de el că e fraier şi că-l ţine femeia sub papuc. Şi, după cum ştim cu toţii, e muuult mai important ce cred băieţii despre el decât tipa care îl aşteaptă acasă şi care îşi imaginează ca fraiera că o iubeşte. Aşa că el nu anunţă că întârzie şi când ajunge acasă minte ceva ca să suplinească lipsa informaţiei la timpul potrivit. Şi de-aici începe cicăleala sau tăcerea ei, după norocul fiecăruia.
Indiferent de problemă, oricât ar fi ea de banală şi de uşor de rezolvat, vor minţi. Nu se pot abţine. E în codul lor genetic. Bărbaţii nu au nimic mai bun de făcut în viaţă decât să elaboreze minciuni. Mici, mari, jalnice sau extrem de credibile, dimensiunea lor depinde de cât de imbecilă te cred. Pe de altă parte, trebuie să ai o viaţă destul de jenantă dacă nu ai curaj să spui adevărul, nu?

Te iubesc...

Suntem departe...tu acolo...eu aici incercand sa nu ma mai gandesc la tine sa nu iti mai privesc poza deoarece nu mai rezist...imi e dor de tine...si mi-e frica...ca nu o sa mai rezist..dar sper ca tu sa-mi dai putere...nu pot pierde acesti ani in care am fost impreuna doar din teama mea...nu se poate sa mai cred ca mi-am facut prea multe iluzii si am uitat sa traiesc realitatea...imi e dor de tine amo meu vreau sa te vad sa te ating sa te sarut..m-am saturat de lacrimi...de ce iubirea doare?de ce trebuie sa suferim atat de mult?de ce fiecare clipa de fericire de iubire se plateste in lacrimi? iti privesc poza si ascult muzica...si majoritatea melodiilor imi amitesc de tine...am atata nevoie de imbrtisarea ta...asta e viata mea de cand nu te mai am...stau ,plang, ma gandesc la tine...imi amintesc ultimele cuvinte, ultima privire, ultimul sarut si mi-e greu dar iti promit ca o sa rezist...as face orice sa fim mereu impreuna as trai intr-o cameruta mica dar sa fiu cu tine as dormi pe jos dar sa fiu cu tine, as manca o data la doua zile dar sa fiu cu tine... Ahh...ce greu e, si cat de mult as vrea sa fie altfel viata, oamenii ce sunt pe langa noi...vreau sa fiu doar cu tine, vreau sa am fericire...Imi e dor de tot ce a fost frumos...

............................................

Am invatat ca....

...Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita,
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile .
Am invatat ca pot iubi si sa fiu iubita...

Nu stiu...viata asta e complicata!

In cele mai multe cazuri in dragoste risti sa suferi, dar nu oricum ci cu urmari. A iubi inseamna mare lucru,dar a te lasa iubit practic inseamna totul. De ce atunci cand 2 persoane incapatanate se plac super mult nu renunta la orgoliu.......exista acea paralela in care esti bun cu toata lumea si rau doar cu cel de langa tine care vrea sa iti ofere totul sa fie cu tine. Multe se intampla,zilele trec si tu crezi ca va fi totul ok,dar orice speranta se naruie cand vezi nesimtirea care te incolteste si nu mai are limite......mai ramane ceva de facut....o noua sansa de a risca, si daca risti e posibil ca a doua oara sentimentele sa fie mai puternice si sa suferi mai mult....merita oare aceea persoana sa risti?
Eu zic sa nu riscati si o sa imi dati replica cum ca trebuie sa risti in viata ca sa ajungi sus. Viata este oare o ruptura intre a trai cu cineva si a suferi singur dupa ce trec momentele unice din relatia avuta.De ce atunci cand ti se face dor de o persoana nu o suni?orgoliu,incapatanare sau... sunt multe lucruri pe care trebuie sa le impartasesti,dar parca te retine caracterul tau. Daca stii ce se va intampla in continuare in relatia pe care o ai de ce multi dintre noi nu renunta?pentru ca ei cred ca se va schimba,va zic eu ca va ramane la fel, va incerca sa va demonstreze cateva ore, zile,dar va ramane la fel. Niciodata nu te schimbi daca iti cere persoana de langa tine,te schimbi doar atunci cand simti tu ca trebuie sa faci pasul asta.
Vorbeam zilele trecute cu o buna prietena si imi spunea indirect ca ar vrea sa existe o zi numita "The true",oare ar fi mai bine asa sa poti sa zici tuturor persoanelor ce ai sa le zici,dar macar persoanei iubite cu ce a gresit in fata ta,ce a facut bine si ce nu? eu nu cred pentru ca totul intre voi se va schimba dramatic,nu este bine sa ti in tine, dar daca persoana de langa tine nu stie sa te aprecieze nu o sa ii pese de tine si momentul adevarului se va transforma in despartire. Cea mai mare nelamurire o am impotriva persoanelor care tin in ele cand li se intampla ceva aiurea in viata,dar mai ales in dragoste,de ce sunt super amuzanti,de gasca, gata oricand sa iasa peste tot sa se distreze, sunt mereu bine-dispusi.Ascund ei oare ceva in interior?sunt asa de fatada? Mda....stiu.... intrebari grele care necesita atentie totala cand intalnesti aceste persoane pentru ca atunci cand apuci sa le cunosti remarci ca de fapt viata le-a jucat feste la un moment dat si incearca sa uite acele momente minunate pe care le-a petrecut alaturi de persoana pentru care era gata sa renunte la tot pentru a-i fi alaturi....
Timpul trece pe langa noi si nici nu ne imaginam cat de repede ajungem sa trecem peste momentele urate ale vietii si ne trezim ca intalnim pe altcineva,dar simtim ca nu mai poate fi ca la inceput si nu stim ce sa facem,merita riscul?.....cred ca merita sa incerci pentru ca fiecare persoana iubeste diferit si traieste diferit...poate e ceea ce iti trebuie si tu nici nu stiai ce vrei...vei intalni mai devreme sa mai tarziu persoana potrivita cu care iti vei petrece o buna perioada a vietii...sau toata! Multi stau in loc si le place sa traiasca din trecut,dar intotdeauna viitorul conteaza indiferent de ce ai face.....iubirea merita incercata cu riscul de a-ti lua o teapa puternica :) ....Nu ai incotro te gandesti ca ai facut-o si pe asta si mergi mai departe,nu ai incotro...ce este mai frumos decat iubirea? Poate e bine...trebuie sa incerci...poate ti-e frica...dar merita intr-un final!

Mi-e dor...

Mi-e dor de siguranta ca sunt iubita cu adevarat,chiar daca poate nu am fost niciodata iubita cu adevarat...dar ma simteam asa si nu aveam nici o grija, eram fericita...imi mai este dor si de zilele din liceu...cand nu stiam ce ineamna sa ai prea multe...imi e dor de iernile din copilarie...huhhh :)cand abia asteptam sa merg la sanius,sa ma joc cu zapada si sa ajung acasa seara aproape inghetata si mama nu ma certa si ma infasura si ma baga la pat...offf ce bine era! ....pe cand acum....nici nu mai am timp si dispozitie sa imi imaginez cum e... Ahhh...ce dor mi-e de soarele din copilarie...care parca era mai cald ca si in zilele de azi...si stateam tolanita la soare cautand forme ale norilor si visam...apoi ma dadeam rotogol din varful dealului pana jos :))....uitam de mine... Si serile de vara :) cand ne adunam toti...Roxi...Teo...Catalina...Gabriel...Alex...Raoul...Vasi...Dede...etc...si ne jucam in lanul de grau de la capatul satului,ne ascundeam :) offffff...eram noi cei mai buni prieteni in fiecare zi...si atunci ne doream sa crestem...acum am crescut si ne e dor de fericirea si inocenta de atunci...
Mi-e dor sa nu mai vad cum tot mai multe fetze sunt intristate, chiar nu-si mai pot ascunde durerea in spatele unui zambet fals...nici eu nu mai pot, eu care eram AS in zambet :) ; Dar de fapt cel mai tare imi este "DOR"...de ceva ce nu am avut de multa vreme...mi-e dor de o libertate deplina....ce frumos ar fi...fara grjia zilei de maine(tre sa merg la servici....cu ce platesc aia aia...etc.,as vrea sa merg pot sa calatoresc sa am o vacanta macar o data...nu am avut niciodata)... Mi-e dor sa fiu fericita...

Zambeste...timpul vindeca!

pentru Alina...

Cateva cuvinte despre fericire...

* Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: case, bani, masini si cate altele. Multumirea sufleteasca a unora rezulta din placerea de a domina, imbogatindu-se in scurt timp si cu efort minim printr-o eventuala sfidare a legii. Acestea reprezinta surse ale fericirii pentru unii....

*Este datorita faptului ca oamenii nu stiu unde este fericirea. Multi dintre ei nu s-au uitat in ei in interiorul lor sa vada ce e de facut ca sa poata fi fericiti.. Negativitatea atarna in jurul lor ca o "piatra de moara", si cu cat sunt mai nefericiti, cu atat ea cantareste mai mult.

* Cred ca pentru multi oameni nu exista o idee clara a ceea ce este fericirea. Majoritatea o cauta, putini o construiesc. Fericirea nu e ceva la capatul unui druml; este drumul insusi, modul cum il parcurgi. Atat cat avem de trait, sa facem tot posibilul sa traim frumos. Sa ne innobilam propria fiinta, pentru ca nu avem nimic in afara ei.

* Cred ca fiecare om are formula sa de fericire, pe care trebuie sa o descopere, descoperindu-se pe sine. Asadar este foarte important dictonul "Cunoaste-te pe tine insuti". Cine reuseste sa-si descopere individualitatea distincta si s-o exprime, acela e un om fericit. Trebuie sa descoperim ceea ce ni se potriveste cu adevarat. Sa realizam un echilibru intre dorintele si posibilitatile noastre. Este foarte important sa fii TU, sa te simti bine cu tine. Pentru asta trebuie sa te cunosti. Ce important este sa nu te plictisesti cand ramai singur cu tine!

*Sa fii sociabil. Relatiile sociale sunt, dupa parerea unor specialisti, cea mai importanta sursa individuala a fericirii. Sa te consideri bogat daca ai prieteni adevarati. Sa te poti bucura de micile placeri ale vietii, sa stii ca fiecare clipa frumoasa poate fi eterna. Sa ne bucuram de atasamentul unui animal, sa telefonam unor prieteni, sa ingrijim florile de pe balcon. Sa ai zambetul pe buze si sa stii sa-l daruiesti mai ales acelora care nu-l au. Sa-ti dai seama ca e un miracol faptul ca Soarele rasare in fiecare zi. Sa ai soare in suflet. Sa te intorci la copilarie si sa pastrezi in tine o parte din sufletul copilului care ai fost. Sa-ti iubesti prietenii si familia, sa-i ajuti ori de cate ori poti, fara a astepta nimic in schimb. Sa fii bun: cei rai pot avea noroc, numai cei buni pot fi fericiti. Gasesti ca e minunat sa respiri, sa mananci, sa vorbesti si nu stii de ce? Mergi, canti, dansezisi toata lumea e a ta? O bucurie calda, fara margini te patrunde la gandul ca dupa ziua asta vor veni altele?Aceasta este adevarata fericirea....Fericirea adevarata nu poate s-o aiba decat acela care da fericire. Fericirea de-a putea face pe altul fericit!Fericirea vrea ca toti sa fim fericiti!

*Nu mai fi nefericit, elibereaza-te si gaseste fericirea care iti este destinata. Nu te teme de schimbare, iti va aduce oportunitati sa-ti modifici viata pentru totdeauna.

Arsenium - minimum

Love you every second

Love you everyday and all my life

Waiting for the time when you’ll be mine

Everytime I close my eyes

I feel lost in you’r eyes

You’re the one my only one....

Nu acum....atunci nici alta data!

Citeodată ajungi să regreţi lucruri pe care nu le-ai făcut, pe care îţi doreşti să nu le fi amânat atât, pe care îţi doreşti să nu fi ezitat să le faci şi pentru care merita să-ţi iei inima-n dinţi. “Nu acum” s-ar putea să însemne “niciodată” dinainte ca eternitatea să ia sfârşit şi să avem cu toţii dovada că aşa a fost. Coborând nivelul filosofic al discuţiei la dimensiunea ei profană şi la subiectul blogului, “nu acum” nu înseamnă numai “ai răbdare, trec printr-o perioadă grea”, ci şi “oridecâteori o să trec printr-o perioadă ca asta, va trebui să dispari puţin”. Şi nimeni nu vrea să-şi petreacă viaţa cu o hologramă. De unde rezultă că nu acum = nici altădată.

Eu si...sufletul ranit...

Un sufelt ranit de rautatea celor din jur,si nu a tuturor,ci doar a prietenilor falsi... un suflet inocent de copil abia crescut... Acest suflet era singur intr-o lume atat de rea si de nemiloasa, avea atata incredere in ea si in propriile sale forte pana cand ceva a doborat, a fost ca un cutit in inima sa...
Inainte era o copila jucausa, glumeata, nebunatica... ba chiar rebela... ii statea atat de bine asa cum era , era obisnuita sa nu-si arate suferinta in fata celorlalti , era puternica pentru ca , de fiecare data cand a fost doborata la pamant ea s-a ridicat ... si mereu a invins orice obstacol cu zambetul pe buze indiferent de cat de greu a fost ...
Era convinsa ca trebuie sa zambeasca mereu , pentru ca nu trebuia sa isi arate suferinta pe chipul sau.Timpurile in care vedea lumea in roz , acum s-au dus si s-au intors toate pe dos ...acum totul era intunecat iar viitorul ei nu era prea stralucit ... Trebuia sa calatoreasca singura pe drumul vietii , fara nimeni langa ea in care sa poata avea incredere , iar la sfarsitul drumului nu o astepta decat suferinta si durere ...
Parintii sai sunt niste oameni extraordinari care au incercat sa ii ofere totul si au reusit ... Ei vorbesc despre ea ca fiind un inger care a fost trimis pe lumea asta sa invete ce este suferinta si cum este sa iubesti ... A fost precum un fluturas pierdut in nori , care a zburat mai departe de infinit si drumul inapoi nu l-a mai gasit ... a ramas acolo cu aripile frante ... ii trebuia destul de mult timp ca sa se reface si sa poate zbura , sa poata uita de toata dezamagirea care o cuprinsese.
Era plina de viata , nu statea niciodata , totdeauna incerca sa faca ceva nou si , incerca din rasputeri sa-i faca si pe ceilalti sa se simta bine ... si a reusit insa nu a fost inteleasa de nimeni , nici macar de prietenii sai la care a tinut foarte mult ... Nimeni nu i-a inteles comportamentul de copil incent , pentru ca , de fapt , in sinea sa asta era ... un copil cu sufletul nevinovat care era sortit suferintei ...
Ea lupta in fiecare zi cu singuratatea si cu sentimenul de dezamagire , care o apasa din ce in ce mai rau si nu o lasa sa traiasca ... lupta cu amintirile care ii intunecau prezentul ...seara simtea un frig ce ii cuprindea tot corpul ... erau amintiri ce ii intuneca prezentul , atunci le-a spus sa o lase in pace insa i-a raspuns ca nu au venit nechemate ... cineva le striga obsedant ... aceea era ea,era pustiita pe dinauntru ...
Se tot uita la cer si se inteba : "Oare cu ce ti-am gresit eu Tie?" Insa niciodata nu primea un raspuns , intotdeauna era lasata sa astepte ... Si vedea cum inca o speranta a murit , cum inca un demon prindee puteri si cum un alt inger moare ...
Nu vroia sa verse lacrimi , vroia sa-si pastreze surasul , pentru ca stia ca dupa lacrimi urmeaza plansul si trebuia sa fie tare , sa uite de toti acei oameni care i-au facut rau . Sufletul ei era insangerat si nu-si mai dorea umerii lor pe care sa planga ... Se simtea singura si neprotejata , o deranja faptul ca a fost batjocorita chiar de oamenii la care tinea cel mai mult si ca au profitat de bunatatea ei... …
Acest inger a crezut ca are totul : iubirea ... dar si-a dat seama ca nu a cunoscut niciodata iubirea in adevaratul sens al cuvantului ... a crezut ca are parte de iubirea cea mai de pret : a lui, insa nu a fost asa ... A avut mereu incredere in el , i-a dat sfaturi , l-a ascultat cand a avut nevoie , insa niciodata nu a fost si ea ascultata ... si-a dat seama ca tot ce a fost...si de fapt "te iubesc" este doar o expresie nimic mai mult...
Vroia sa auda de ea si de problemele ei ...sa fie ajutata si ea, sa nu mai adune tot in suflet si sa zambeasca ca si cum nimic nu ar avea! De aici si-a dat seama ca nimeni nu putea sau cel putin nu incercu sa o inteleaga ... Timpul este ucigasul perfect , omoara toate sentimentele , visele , sperantele , omoara ura , omoara dragostea ... Ne omoara cu fiecare gura de aer trasa in piept , ne face sa uitam cine am fost , dar ii face si pe altii sa uite ca am fost . De ce ne place sa pierdem? De ce tacem si sa suferim? De ce luptam cu ceva invizibil? De ce ne place sa traim intr-o lume a regilor si a reginelor? Acestea erau intrebarile care o macinau ... Vedea cum timpul ne separa de lumea cu care suntem obisnuiti , si de lumea de afara si te lasa doar cu cei cu care merita ...
Incercand disperata sa caute ajutor in dreapta si in stanga si-a dat seama ca , de fapt , nu are pe nimeni langa ea in afara de familie ... a inteles ca nici unul din "prieteni", si nici macar el...ce sustinea ca o iubeste.... nu i-a fost prieten ...
Era speriata de singuratate , de umbra sa , ii era dor de soarele stralucitor , de lumina din viata sa , insa ii era frica sa se mai increada in altcineva ...

Dar a vazut si si-a dat seama ca iubirea, respectul, sinceritatea si zambetul ei intr-o zi de cineva vor fi apreciate si o va face fericita...cineva va iubi ceea ce ea are si suferinta va disparea pana si din amintire....

Idila..

Nu stiu multe lucruri despre viata…nu sunt nici suficient de “versata”, nici destul de inteligenta pe a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii si refuza sa se estompeze odata cu trecerea timpului! M-am multumit traind aici si cu toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare: am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou!
Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat…si am crezut pentru un timp ca reusesc! M-am inselat…poti fugi de multe lucruri, mai putin de tine insasi…
Nu pot spune nici acum ce m-a facut sa ma opresc asupra ta! Poate faptul ca esti diferit de toti cei pe care ii cunosc, pentru ca, doar prin cuvinte, ma poti aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si ma poti ridica atunci cand ma gasesc infranta si nesigura!
Imi place ca nu sunt perfecta…si ma incanta ideea ca existenta mea atat de bine “pusa la punct” in aparenta, poate fi zdruncinata putin… am ignorat cu desavarsire orice avertisment si nu vroiam decat sa ma bucur de fuecare moment fara a tine cont de ceea ce stiam ca urma sa vina!
Ne-am descoperit putin unul pe altul, nu suficient cat sa ne tina impreuna, insa prea mult ca sa putem inchide ochii si continua drumul ca si cum nimic nu ar fi existat dar totusi....! Poate trebuia sa ne cunoastem mai devreme…sau poate mai tarziu, sau inainte sa ne formam un trecut care sa nu ne putem desprinde chiar daca am vrea sa o facem!
Nimeni insa nu va stii, doar noi 2…..poate...sau nu...oricum ceva frumos a fost si poate avea final...poate mult mai frumos decat am fi vrut...dar totul este doar un poate...si cine stie poate se va intampla...

N-ai vrut sa ma cunosti cu adevarat !

Te-am intrebat intr-o zi cum ma numesc si ai raspuns firesc: “Ramona”. este tot ce stiai despre mine…dar eu sunt eu..si imi place cum suna asta!! ! te-am intrebat ce iubesc, cum si cat, si ai spus: “eu sunt tot ce stii!”, dar nu e asa! ma iubesc…ador sa fac multe lucruri, singura sau cu prietenii mei! imi place sa citesc lucruri interesante si sa scriu…poate mai mult decat sa rezolv o problema, imi place sa joc carti poate mai mult decat sa citesc, sa ma uit la seriale, sa ma plimb, sa stau ore intregi pe o banca in parc, toamna, sa uite lumea de mine si eu de ea, sa vorbesc intr-una ( si tare!!!) pana imi stresez toti prietenii, sa ma uit pe geam cum ploua etc.
Te-am intrebat de muzica pe care eu o ascult si mi-ai insirat nenumarate melodii, dar ai uitat ca traiesc in lumea sufletelor vii ce vibreaza si au propriile lor melodii....
Te-am intrebat de culorile pe care le iubesc si ce-mi doresc plin de culoare si splendoare in viata mea. ai raspuns sec: “verde, mov si gri,galben.” nu, ador de fapt toate culorile moarte sau vii, vesele sau triste, inchise sau deschise.
Te-am intrebat apoi, ce parfum imi mangaie gatul … Chanel, Lacroix, Dior nu ma incanta. Eu am un parfum mult mai frumos -cel care ti-a intors inima si mintea cu susul in jos.
Te-am intrebat ce-mi doresc de la viata si ai tacut… un timp mult mai lung decat cel care-a trecut. imi doresc o mare si grandioasa iubire, o mare de fericire, cativa copii frumosi si sanatosi, o casa intoarsa pe dos si pe cineva care sa nu ma critice. acum te intrebi cum de nu stiai toate astea. e trist…si din pacate…nu, nu ma cunosteai!!!

Cine stie...

Zgomotul pasilor mei pe trotuarul umed, inima batandu-mi mai tare si vantul care imi mangaie fata ca atingerea unor aripi de inger. Si brusc ma opresc si privesc in urma-mi. Ma uit si nu vad nimic, decat lumini difuze, oameni goi si strada de-abia atinsa de picaturile de ploaie. Incerc sa ma rup de tot ce simt, dar nu pot pentru ca inevitabil gandul imi fuge la tine. La cel pe care il caut cu disperare si pe care nu l-am gasit inca.Continui sa merg spre casa cu aceeasi neliniste in suflet, si ma gandesc daca vreodata te voi intalni.


Ma intreb daca si tu inchizi ochii noaptea si lasi aerul sa-ti mangaie fata gandind ca sunt eu. Ma intreb daca uneori, poate inconstient, mergi pe straga si ma cauti cu privirea printre atatea figuri…De multe ori ma rog in soapta ca tu sa ramai acelasi, ma rog ca Cerul sa ne permita sa ne intalnim si ma rog ca drumul spre tine sa nu fie prea lung si greu.
Promit ca atunci cand te voi intalni sa iti daruiesc iubirea mea neconditionata, sa-mi deschid sufletul asa cum nu am facut cu nimeni, si sa nu ma folosesc de nicio arma ascunsa pentru a te cuceri….pentru ca in definitiv totul se rezuma in a ne privi in ochi, nu-i asa? Promit sa mi te daruiesc fara niciun fel de joc stupid, ci doar asa cum sunt eu!
Intr-o zi te voi privi in ochi si voi sti ca doar tu esti cel caruia trebuie sa ii soptesc: Te iubesc!

Durere...sau poate nu?!

Mai sunt şi alte seri asemănătoare cu aceasta. Când mă cuprinde nostalgia după ce ascult o anumită melodie sau mă uit la unele poze mai vechi. Câteodată se întâmplă pur şi simplu. Fără niciun alt suport. Ştiu şi de ce îmi este dor acum. În alte seri nu ştiam nici măcar asta… şi mă frământam încontinuu pentru a găsi sursa, amintirea, locul, persoana, lucrul care îmi provoacă atâta stare de dor şi care nu se ivea şi în memoria mea, care mă măcina de la distanță, poate de ani, de zile, de luni… dar mie dorul nu-mi trecea.
Şi nici nu vreau să dorm. Imi place starea asta. Mă face să fiu fericită şi tristă în acelaşi timp. Fericită pentru că s-a întâmplat ceva, pentru că am amintiri ; tristă pentru că toate aceste lucruri nu se pot repeta. Pentru că m-am resemnat. Nu mai e o negare a imposibilității de retrăire a acelor lucruri. e doar tristețea resemnării, a neputinței… a amintirilor.
Îmi bate inima mai tare. Atât de tare încât îmi pot simți trupul bătând odată cu ea. Vibrez toată, din toate încheieturile şi toate amintirile mele. Îmi vibrează şi sufletul. Nu îl pot auzi, nu-i pot percepe mişcarea, răscolirea continuă, dar ştiu. Ştiu că vibrează şi el. O simt. O simt în toate amintirile şi simțămintele mele. O simt în dorul meu profund, în căutările mele absurde, inutile. În noapte o simt. În noaptea care mi-e sfetnic permanent. Care mă adăposteşte de dor. Dar în noaptea aceasta, dorul a fost mai puternic. A învins noaptea, a spulberat stelele de pe cer, a furat luna, şi mi le-a adus toate mie. În toate amintirile mele.

Mai ti minte?...

Mai ţii minte? Eram doar două picături de soare pe umerii ploii, râdeam şi răsăream şi mai înalt alunecând ca nişte şuviţe de nori pe fruntea nopţii, noi aveam răsărituri în priviri, plângeam cu toate culorile din lume, alunecam în noi, pe lângă noi, oriunde, dar niciodată prea departe de noi. Umărul drept de care mă sprijineam, să nu mă pierd de mine, de care se prindeau nopţi, poveşti cu schelete ce se clătineau sub greutatea cuvintelor, părea o prelungire a verii, o mare din August, un zâmbet acoperit de nisip…
Mai ţii minte? Umblam cu sufletul pe chip, ne ardeam atât de tare la tălpile zâmbetului, nopţile păşeau prin noi ca vara prin sufletul unui copil…

Singuratatea...

Singuratatea e lacasul in care ma aflu,singuratatea e mania pe care o iubesc,singuratatea e asternutul in care dorm,singuratatea sunt visele-mi din somn,singuratatea e starea mea,singuratatea e tot ce mai pot avea,singuratatea ma-npinge de la spate,sa-mi fie dor de...,singuratatea e inima mea,singuratatea e in toate,si atat de sete mi-e de....

...doar cuvinte

Sunt fericită că ai apărut în viaţa mea...

Să nu crezi că regret că te-am întâlnit. Tu eşti tot ce mi s-a întâmplat mai frumos în viaţă şi îmi place ce sunt când sunt cu tine. Îmi place când te privesc în ochi şi simt că lumea toată îmi stă în palme. Ador acel sentiment ca un gol în stomac care nu mă lasă să dorm noaptea deoarece mă gândesc la tine.
În ochii tăi citesc când eşti trist sau fericit. Imi placi....Contrar aparenţelor, tu pari atât de dulce, parcă ai fi un copil răsfăţat care vrea să i se facă toate mofturile.
De-aş avea tot timpul din lumea mi l-aş petrece alături de tine, în braţele tale, strângâdu-mă puternic la pieptul tău şi simţindu-mă protejată de tot răul care există. Îmi doresc să-ţi ating buzele chiar acum. Îmi doresc să fiu lângă tine acum şi să-ţi şoptesc prin privirea mea ce mult însemni tu pt mine. Îmi doresc ca nimeni şi nimic să nu se interpună fericirii noastre.
Îţi ador fiecare cuvânt, gest sau privire. O sa te iubesc întru totul, cu calităţi şi defecte, la bine şi la rău, la bucurii şi la supărare. O sa te iubesc şi nu mă feresc să-ţi spun, pentru că este cel mai preţios sentiment pe care inima mea îl poate nutri în această lume ciudată....

Hai...tine-ma de mana !

Luni ne indragostim.

Marti ne tinem de mana.

Miercuri ne pictam sufletele si zambetele.

Joi spunem ‘mi-e dor de tine’.

Vineri dansam. ['danseaza cu mine pana la sfarsitul vietii']

Sambata ne sarutam. ['nu buzele au fost cele care le-ai sarutat, ci sufletul meu']

Duminica ne lasam corpurile sa doarma imbratisate. ['body to body']

~Azi e Marti. Tine-ma de mana, si nu imi da drumul niciodata! Astept in fiecare moment sa te vad. Si nici macar nu te cunosc…

Liniste...

De multe ori simt sentimentul de a-mi dori sa ma transform…in liniste. Iar acum, asta imi doresc : sa pot sa ma transform in liniste. Sa fie totul tacere. As vrea sa ma pot cuibari in sufletele oamenilor… As intra, sub forma de acalmie, in trupurile lor. As vrea sa intru adanc in mintile lor si sa le pot opri gandurile. As curge prin venele lor si le-as incetini bataile nebune ale inimii. Le-as sopti liniste in urechi… As vrea sa pot atinge cu liniste. As vrea sa fiu atinsa de liniste. Am nevoie…de liniste interioara! De unde vine linistea interioara ? Vine din “straturile” cele mai profunde ale subconstientului nostru. Linistea este permanent prezenta in fiinta noastra, dar noi nu avem timp sa o observam, sau poate nu putem. Cu totii avem nevoie de tacere, de tihna, de seninatate… Trebuie doar sa fim ajutati, uneori / de cele mai multe ori. Daca ar fi fost vara si ar fi plouat, as fi iesit in ploaie. Picaturile m-ar fi linistit. Mi-ar fi calmat zbuciumul…